Proiectele clădirilor sunt acum mai complexe decât erau acum zece sau douăzeci de ani și reglementările cerințele au devenit mai exigente. Placarea exterioară a pereților este un element de interes major pentru arhitecti, deoarce reprezinta tusa personala a arhitectului.
Fațada trebuie sa indeplineasca cateva criterii importante si anume sa fie estetica, ușor de întreținut si sa asigure o bună rezistență la condiții climatice. Unul dintre materialele care se pliaza perfect pe aceste nevoi este fibrocimentul.
În comparație cu materialele tradiționale, fibrocimentul este, de asemenea, un material mai ușor de transportat și instalat. Ca produs de placare, necesită puțină întreținere; rezistă putrezirii, focului și termitelor, avand in acelasi timp o rezistenta sporita la vânt, soare, umiditate și vreme rece. Materialul poate fi fabricat pentru a arăta ca lemnul, metalil, piatra sau cărămida, dar la un cost mult mai mic.
Fibra de lemn organică, pe care producătorii o iau din surse reciclate și virgine, permite panourilor să fie flexibile, rezistente și mai puțin fragile decât versiunile anterioare. Amestecul este presat și procesat în panouri de diferite dimensiuni, lungimi și grosimi. Ele pot fi presate pentru a crea texturi ce iau forma de lemn, cărămidă sau piatră.
Cele mai vechi panouri din fibrociment au fost create în 1901 în Austria ca o alternativă la fel de rezistentă la foc față de popularele acoperișuri (au inclus printre ingrediente fibrele de azbest care construiesc rezistența). Acum, o componentă interzisă, azbestul nu a mai fost utilizat în produsele din fibrociment de mai bine de 30 de ani. Japonia a fost prima care a introdus un produs din fibrociment non-azbest și au urmat producătorii din Europa și Statele Unite.
Versiunile actuale de fibrociment au încă câteva lucruri în comun cu creația din 1901: sunt rezistente la foc și satisfac nevoia unui produs puternic, mai puțin voluminos și mai ușor de instalat decât placările alternative, cum ar fi piatra și betonul.
Panourile din fibrociment pot fi realizate pentru a semăna cu multe materiale de construcție tradiționale, astfel încât arhitecții care le specifică nu numai că reduc costurile materialelor, ci și economisesc timp – și, prin urmare, bani si forța de muncă.
