Nu mă voi ascunde niciodată în spatele degetelor când vine vorba de subiectul munte și natură! Iubesc muntele și natura.
Însă, spre deosebire de alte dăți în care am vorbit despre varii destinații exotice și montane, despre piscuri și păduri, despre cascade și peșteri, de data aceasta vom aborda o tematică puțin mai inedită.
Toată lumea crede că mersul pe munte nu e pentru toți, mersul pe munte e doar pentru cei specializați, pentru cei ce au o condiție fizică grozavă și pot trage de ei ore în șir pe trasee dificile.
Ei bine, realitatea este nițel diferită. Și știu că va veni ca o surpriză pentru mulți dintre cititori dar, toată lumea a început de undeva! Și exact despre acest lucru vom discuta azi, despre prima mea excursie pe drumuri de munte!
A fost cândva acum mulți, mulți ani, când o prietenă m-a sunat într-o vineri seară dacă nu aș avea chef să particip la o excursie de recunoaștere, prin pădurile din jurul Clujului. Cu jumătate de gură am zis da, sigur că da, ce altceva aș putea face într-o zi de sâmbătă? Hai pe coclauri!
Mai greu decât am crezut. Și încă nici nu am pornit. Nu știam ce e ăla rucsac, ce sunt alea provizii, ce e acela portofel de călătorie, câtă apă să îmi pun și lista poate continua. Ai prins ideea. Habar nu aveam. Acum, aș putea recomanda cu încredere oricui site-ul preferat de pe care îmi cumpăr accesoriile, inBagaj.ro.
Însă îți zic, prima dată am pornit cu un rucsac care a costat aproximativ 10 lei, un fleac, o nimica, nici nu mai există. Nu merită să zic cât m-a durut spatele după ce am cărat acel rucsac o zi întreagă. Daca îl compar acum cu rucsacul meu de zi cu zi, realizez că eram o amatoare. Dacă mă uit la ce portofel folosesc acum, față de cum mi-am aruncat banii prin toate găurile rucsacului în acea zi de sâmbătă…
În fine, am mers. Am mers și am văzut. Și nu, nu a fost ușor, deloc. M-a durut spatele, m-au durut gambele, m-au durut picioarele în bocanci inadecvați și am zis că nu mai merg pe munte ever.
Însă ghici ce? Nimic nu se compară cu aerul curat pe care îl inhalezi cât ești pe poteci montane, nimic nu se compară cu febra musculară pe care o capeți în urma escaladării unui vârf înalt.
Mai merg la munte? Cât de des se poate, și uneori chiar mai des de atât.
Ar trebui să mergi și tu? Cu siguranță, însă învață din greșelile altora și echipează-te corespunzător din start! Ne vedem pe munte, cu drag!
Lasă un răspuns